triumfător
Etimologie
Din franceză triomphateur < latină triumphator, triumphatoris.
Pronunție
- AFI: /tri.um.fə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului triumfător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | triumfător | triumfători |
| Feminin | triumfătoare | triumfătoare |
| Neutru | triumfător | triumfătoare |
- care triumfă; biruitor, învingător, victorios.
- (fig.) care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulțumirea de a fi biruitor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online