trocar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză trocart, germană Trokar, engleză trocar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
trocar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trocar trocare
Articulat trocarul trocarele
Genitiv-Dativ trocarului trocarelor
Vocativ trocarule trocarelor
  1. instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice.


Traduceri

Referințe