trona

română

Etimologie

Din franceză trôner.

Pronunție

• AFI: /tro'na/

Verb

Conjugarea verbului trona
Infinitiv	a trona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tronez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să troneze
Participiu	tronat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se afla pe tron; a domni, a guverna.
2. (v.intranz.) (fig.) a domina, a adopta o poziție de superioritate; a-și da aere, importanță.

Cuvinte derivate

• tronare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ornat

Referințe

• DEX '98 via DEX online