trueno

De la Wikționar, dicționarul liber

spaniolă

(español)

Etimologie

Probabil din latină populară trŏnus < tŏnus.

Pronunție

  • AFI: /'tɾwe.no/


Substantiv

trueno m., truenos pl.

  1. tunet, trăsnet
  2. bubuit, bubuire, bubuitură
  3. (fam.) ștrengar, șmecher
  4. (înv.) piesă de artilerie

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Etimologie

Confer catalană troana și franceză troène.

Substantiv

trueno m., truenos pl.

  1. (bot., rar) lemn-câinesc

Sinonime

Referințe