turbulență
Etimologie
Din franceză turbulence < latină turbulentia.
Pronunție
- AFI: /tur.bu'len.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului turbulență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | turbulență | turbulențe |
| Articulat | turbulența | turbulențele |
| Genitiv-Dativ | turbulenței | turbulențelor |
| Vocativ | turbulență | turbulențelor |
- (livr.) gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă.
- (fiz.) stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online