turlă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă τυρλα (túrla).

Pronunție

  • AFI: /'tur.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
turlă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turlă turle
Articulat turla turlele
Genitiv-Dativ turlei turlelor
Vocativ turlă turlelor
  1. construcție de formă cilindrică sau prismatică poligonală, de înălțime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, înălțându-se deasupra acoperișului.
  2. construcție de lemn, de metal etc. așezată deasupra gurii unei sonde, care servește ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, în cursul forajului sau exploatării sondei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe