turnătoare
română
Etimologie
Din turnător.
Pronunție
- AFI: /tur.nə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului turnătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | turnătoare | turnătoare |
| Articulat | turnătoarea | turnătoarele |
| Genitiv-Dativ | turnătoarei | turnătoarelor |
| Vocativ | turnătoareo | turnătoarelor |
- muncitoare din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare a metalelor.
- (fam.) epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțătoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online