denunța

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză dénoncer < latină denuntiare.

Pronunție

  • AFI: /de.ˈnun.ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
denunța
Infinitiv a denunța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
denunț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să denunțe
Participiu denunțat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț.
    L-a denunța autorităților.
  2. a pârî.
  3. a comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe