turnus

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Turnus.

Pronunție

  • AFI: /'tur.nus/


Substantiv


Declinarea substantivului
turnus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turnus turnusuri
Articulat turnusul turnusurile
Genitiv-Dativ turnusului turnusurilor
Vocativ turnusule turnusurilor
  1. interval de timp în care se efectuează complet un anumit proces, o anumită operație de deplasare; grafic de serviciu.


Traduceri

Referințe