ucenici
română
Etimologie
Din ucenic.
Pronunție
- AFI: /u.ʧe.ni'ʧi/
Verb
| Conjugarea verbului ucenici | |
| Infinitiv | a ucenici |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ucenicesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ucenicească |
| Participiu | ucenicit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a învăța o meserie lucrând, activând pe lângă un meșter sau, (p.gener.), pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învața ca ucenic.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online