ucenici

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din ucenic.

Pronunție

  • AFI: /u.ʧe.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
ucenici
Infinitiv a ucenici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ucenicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ucenicească
Participiu ucenicit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a învăța o meserie lucrând, activând pe lângă un meșter sau, (p.gener.), pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învața ca ucenic.


Traduceri

Referințe