urâciune

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a urî + sufixul -ciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
urâciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urâciune urâciuni
Articulat urâciunea urâciunile
Genitiv-Dativ urâciunii urâciunilor
Vocativ urâciune urâciunilor
  1. ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură.
  2. (înv. și reg.) urâțenie.


Traduceri

Anagrame

Referințe