urâțenie

română

Etimologie

Din urât + sufixul -enie.

Pronunție

• AFI: /u.rɨˈʦe.ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului urâțenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urâțenie	urâțenii
Articulat	urâțenia	urâțeniile
Genitiv-Dativ	urâțeniei	urâțeniilor
Vocativ	urâțenie	urâțeniilor

1. faptul de a fi urât, starea a ceea ce este urât; urâciune.
2. (concr.) ființă urâtă sau obiect urât; ceea ce este urât.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rețineau
• reuneați

Referințe

• DEX '98 via DEX online