vallata

finlandeză

(suomi)

Etimologie

Din valla- ( < valta) + -ta.

Pronunție

• AFI: /ˈvɑlːɑtɑ/

Verb

Conjugarea verbului vallata
Infinitiv	vallata
Indicativ prezent pers. 1 sg.	valtaan
Indicativ trecut pers. 3 sg.	valtasi
Participiu trecut activ	vallannut
Conjugare	'

1. a cuceri, a prelua, a ocupa, a captura
2. a recupera, a recâștiga
3. (fig.) a copleși, a înfrânge

   Minut valtasi lohduton suru.

4. a se stabili ilegal într-un loc

Cuvinte derivate

• valtaus

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Diminutiv a lui valle.

Pronunție

• AFI: /val'lata/

Substantiv

vallata f., vallate pl.

1. vale

Sinonime

• valle

Referințe

• Treccani.it