vistier

română

Etimologie

Din latină vestiarius.

Pronunție

• AFI: /vis.ti'er/

Substantiv

Declinarea substantivului vistier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vistier	vistieri
Articulat	vistierul	vistierii
Genitiv-Dativ	vistierului	vistierilor
Vocativ	vistierule	vistierilor

1. (în evul mediu, în țările românești) titlu dat marelui dregător care avea în sarcina sa administrarea financiară a țării și a vistieriei statului; persoană care purta acest titlu; vistiernic.

Cuvinte derivate

• vistierie
• vistiernic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• serviți

Referințe

• DEX '98 via DEX online