vorniceasă

română

Etimologie

Din vornic + sufixul -easă.

Pronunție

• AFI: /vor.niˈʧe̯a.sə/

Substantiv

Declinarea substantivului vorniceasă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vorniceasă	vornicese
Articulat	vorniceasa	vornicesele
Genitiv-Dativ	vornicesei	vorniceselor
Vocativ	vorniceasă	vorniceselor

1. (înv.) soția vornicului; vorniciță.
2. prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online