zdruncina
Aspect
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /zdrun.ʧi'na/
Verb
Conjugarea verbului zdruncina | |
Infinitiv | a zdruncina |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
zdruncin |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să zdruncine |
Participiu | zdruncinat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a scutura tare, a zgâlțâi, a zgudui; a clătina; a hurduca.
- (v.tranz.) (fig.) a clătina din temelii o concepție, o convingere etc.; a slăbi, a submina, a șubrezi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online