împușca
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨm.puʃ'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) împușca | |
| Infinitiv | a (se) împușca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) împușc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) împuște |
| Participiu | împușcat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc.
- (v.intranz.) a face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă.
- a face să explodeze o încărcătură explozivă.
- (v.intranz. pers. 3) (despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) a se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji.
- (v.tranz.) a introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- (tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente
Traduceri
a descărca o armă de foc; a trage cu pușca
|
|