şcoală
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Inevitabil din lat. schola < gr. σχολεῖον (scholeion, "timp liber, răgaz") prin rus. школа (škola). Cf. pol. szkoła.
Pronunţie
- AFI: /'ʃkwa.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului şcoală |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | şcoală | şcoli |
| Articulat | şcoala | şcolile |
| Dativ-Genitiv | şcolii | şcolilor |
| Vocativ | şcoalo | şcolilor |
- instituţie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie.
- A plecat la şcoală.
- localul, clădirea în care este instalată şi funcţionează instituţia de mai sus.
- totalitatea elevilor şi a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituţie de învăţământ.
- (fig.) izvor, sursă de cunoştinţe, de învăţături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învăţătură, experienţă dobândită pe această cale.
- (fig.) curent, mişcare ştiinţifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroşi adepţi; baza teoretică a acestei mişcări.
- Şcoala flamandă.
Sinonime
- 1: învăţătură, studiu
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A face şcoală = a avea un număr de adepţi
Traduceri
instituţie de învăţământ elementar
|
|
