ţară

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Pronunţie

  • AFI: /'ʦa.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ţară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ţară ţări
Articulat ţara ţările
Dativ-Genitiv ţării ţărilor
Vocativ ţaro ţărilor
  1. teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ şi politic într-un stat.
  2. locul în care s-a născut sau trăieşte cineva.
  3. (În opoziţie cu oraş) mediu rural.
  4. (prin extensie) locuitorii unei ţări.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii


Traduceri