teritoriu

română

Etimologie

Din lat. territorium, fr. territoire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului teritoriu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	teritoriu	teritorii
Articulat	teritoriul	teritoriile
Dativ-Genitiv	teritoriului	teritoriilor
Vocativ	teritoriule	teritoriilor

1. intindere de pamant delimitata de granitele unui stat sau ale unei unitati administrative si supusa suveranitatii statului respectiv.

Sinonime

• loc
• cuprins
• pamant, regiune, tinut
• regiune

Cuvinte compuse

• teritoriu extravilan
• teritoriu intravilan

Traduceri

Traduceri

engleză: territory (English), turf (English) franceză: territoire (Français) germană: Gebiet (Deutsch), Gelaende (Deutsch), Territorium (Deutsch)

spaniolă: territorio (Español) italiană: teritorio (Italiano)