teritoriu
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. territorium, fr. territoire.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului teritoriu |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | teritoriu | teritorii |
| Articulat | teritoriul | teritoriile |
| Dativ-Genitiv | teritoriului | teritoriilor |
| Vocativ | teritoriule | teritoriilor |
- intindere de pamant delimitata de granitele unui stat sau ale unei unitati administrative si supusa suveranitatii statului respectiv.
Sinonime
Cuvinte compuse
- teritoriu extravilan
- teritoriu intravilan
Traduceri
Traduceri