balansa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză balancer.

Pronunție

  • AFI: /ba.ˈlan.sa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) balansa
Infinitiv a (se) balansa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) balansez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) balanseze
Participiu balansat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula.
    A balansa pe un picior.
  2. (v.tranz.) a face egale, a echilibra părțile unei balanțe, ale unui cont etc.
    A se balansa într-un scaun.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont


Traduceri

Referințe