bicicletă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
O bicicletă de munte

Cuprins

română

Etimologie

Din fr. bicyclette.

Pronunție

  • AFI: /bi.ʧi'kle.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bicicletă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bicicletă biciclete
Articulat bicicleta bicicletele
Dativ-Genitiv bicicletei bicicletelor
Vocativ ' '
  1. vehicul cu două roți pus în mișcare prin două pedale acționate cu picioarele și folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi