comunitate

română

Etimologie

Din comun + suf. -itate (după fr. communauté < lat. communitas, -atis). Cf. it. comunità.

Pronunție

• AFI: /ko.mu.ni'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului comunitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comunitate	comunități
Articulat	comunitatea	comunitățile
Dativ-Genitiv	comunității	comunităților
Vocativ	'	'

1. faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun.

   Comunitate de limbă.

   Comunitate de interese.

2. grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc.

Sinonime

• 1-2: colectivitate

Cuvinte derivate

• comun
• comunal
• comună
• comunism
• comunist
• comuniune

Cuvinte compuse

• comunitate etnică

Cuvinte apropiate

• comunica
• comunicabil
• comunicant
• comunicare
• comunicat
• comunicativ
• comunicație, comunicațiune

Traduceri

grup de oameni cu interese, credințe, obiceiuri, norme de viață comune

cehă: společenství (Česky) n., komunita (Česky) f. chineză: 社团 (中文) (shètuán), 社群 (中文) (shèqún) ebraică: קהילה (עברית) (qehila) f. engleză: community (English) finlandeză: yhteisö (Suomi), kommuuni (Suomi) franceză: communauté (Français) f. germană: Gemeinschaft (Deutsch) f., Gesellschaft (Deutsch) f., Gemeinde (Deutsch) f. greacă: κοινότητα (Ελληνικά) (koinótita) indoneziană: kelompok (Bahasa Indonesia), komunitas (Bahasa Indonesia) italiană: comunità (Italiano) f. maghiară: közösség (Magyar)

norvegiană: samfunn (‪Norsk (bokmål)‬) n. neerlandeză: gemeenschap (Nederlands) f. poloneză: społeczność (Polski) portugheză: comunidade (Português) f. rusă: сообщество (Русский) (soóbščestvo) n. slovenă: skupnost (Slovenščina) f., komuna (Slovenščina) f. spaniolă: comunidad (Español) f. suedeză: samfund (Svenska) c., sammanslutning (Svenska) c., samhälle (Svenska) c., gemenskap (Svenska) c. thailandeză: ชุมชน (ไทย) (chūm chon) turcă: toplum (Türkçe), cemiyet (Türkçe), topluluk (Türkçe)

Referințe

• DEX online