comunitate
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din comun + suf. -itate (după fr. communauté < lat. communitas, -atis). Cf. it. comunità.
Pronunţie
- AFI: /ko.mu.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului comunitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comunitate | comunităţi |
| Articulat | comunitatea | comunităţile |
| Dativ-Genitiv | comunităţii | comunităţilor |
| Vocativ | ' | ' |
- faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun.
- Comunitate de limbă.
- Comunitate de interese.
- grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc.
Sinonime
- 1-2: colectivitate
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
grup de oameni cu interese, credinţe, obiceiuri, norme de viaţă comune
|
|
