cucută

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
cucută
Cucută

română

Etimologie

Din latină *cucuta, variantă vulgară de la cicuta (la Pușcariu 427; Densusianu, Rom., XXXIX, 332; Candrea-Dens., 423; REW 1909; Rosetti, I, 59; DAR); aceeași alterare a vocalismului apare în albaneză kukutë (poate provine din română), provensală coucudo, dialectul din Saintoge coucu și dialectul din Berry cocue.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
cucută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cucută cucute
Articulat cucuta cucutele
Dativ-Genitiv cucutei cucutelor
Vocativ cucută cucutelor
  1. (bot.) (Conium maculatum) plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș.

Sinonime

Cuvinte compuse

Expresii

  • (fam.) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...)


Traduceri

Referințe