miros

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din verbul a mirosi (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /mi'ros/


Substantiv


Declinarea substantivului
miros
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miros mirosuri, miroase (4.)
Articulat mirosul mirosurile, miroasele (4.)
Dativ-Genitiv mirosului mirosurilor, miroaselor (4.)
Vocativ ' '
  1. unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații.
    Simțul mirosului.
    Miros de trandafir.
  2. (fig.) perspicacitate, intuiție, sagacitate.
  3. emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv.
  4. (mai ales la pl.) condiment, mirodenie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi