miros

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din verbul a mirosi (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /mi'ros/


Substantiv


Declinarea substantivului
miros
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miros mirosuri, miroase (4.)
Articulat mirosul mirosurile, miroasele (4.)
Dativ-Genitiv mirosului mirosurilor, miroaselor (4.)
Vocativ ' '
  1. unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații.
    Simțul mirosului.
    Miros de trandafir.
  2. (fig.) perspicacitate, intuiție, sagacitate.
  3. emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv.
  4. (mai ales la pl.) condiment, mirodenie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe