dentiță

Dentiță

română

Etimologie

Confer dinte.

Pronunție

• AFI: /den'ti.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului dentiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dentiță	dentițe
Articulat	dentița	dentițele
Genitiv-Dativ	dentiței	dentițelor
Vocativ	dentiță	dentițelor

1. (bot.) (Bidens tripartita) plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede.

Sinonime

• (bot.) (reg.) cârligior, dentică, dențică, doi-dinți, iarbă-roșie, (Transilv.) păduchi-de-țigan (pl.)

Cuvinte apropiate

• dinte
• dința
• dințar
• dințat
• dințărit
• dințișor
• dințură

Traduceri

plantă; floare

azeră: üçbölümlü yatıqqanqal (azərbaycanca) cehă: dvouzubec trojdílný (čeština) daneză: fliget brøndsel (dansk) engleză: three-lobe beggarticks (English), three-part beggarticks (English), leafy-bracted beggarticks (English), trifid bur-marigold (English) estoniană: kolmisruse (eesti) finlandeză: tummarusokki (suomi) franceză: bident tripartite (français) m., bident à feuilles tripartites (français) m. germană: Dreiteilige Zweizahn (Deutsch) m. italiană: forbicina comune (italiano) f.

letonă: trejdaivu sunītis (latviešu) lituaniană: triskiautis lakišius (lietuvių) neerlandeză: veerdelig tandzaad (Nederlands), gevleugeld tandzaad (Nederlands) norvegiană: flikbrønsle (norsk) poloneză: uczep trójlistkowy (polski) rusă: череда трёхраздельная (русский) (čeredá trjoxrazdél'naja) f. slovenă: deljenolistni mrkač (slovenščina) spaniolă: cáñamo acuático (español) m. suedeză: brunskära (svenska) c. ucraineană: череда трироздільна (українська) (čereda trirozdil'na) f.

Anagrame

• dințate

Referințe

• DEX '98 via DEX online