donkey

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Origine incertă. Inițial un termen colocvial.

Poate din numele Duncan sau din dun („maro, maroniu”) cu sufix rimat (după monkey).

Pronunție

  • AFI: /'dɒŋki/
  • AFI: /'dɔŋki/
  • AFI: /'dʌŋki/


Substantiv

donkey, pl. donkeys

  1. (zool.) măgar, asin
  2. (fig.) om încăpățânat, catâr
  3. (fig.) măgar, nătărău, prost
  4. (nav.) mașină auxiliară, motor auxiliar
  5. (la poker) jucător prost de poker

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe