auxiliar
română
Etimologie
Din franceză auxiliaire < latină auxiliaris.
Pronunție
- AFI: /a.ug.zi.liˈar/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului auxiliar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | auxiliar | auxiliari |
| Feminin | auxiliară | auxiliare |
| Neutru | auxiliar | auxiliare |
- care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător.
- care exprimă raporturi între cuvinte; care ajută la formarea timpurilor și a modurilor compuse.
- (mat.) cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului auxiliar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | auxiliar | auxiliare |
| Articulat | auxiliarul | auxiliarele |
| Genitiv-Dativ | auxiliarului | auxiliarelor |
| Vocativ | auxiliarule | auxiliarelor |
- element care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; element ajutător.
- parte de vorbire care exprimă raporturi între cuvinte; verb care ajută la formarea timpurilor și a modurilor compuse.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online