capacitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză capacité < latină capacitas, -atis.

Pronunție

  • AFI: /ka.pa.ʧi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
capacitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ capacitate capacități
Articulat capacitatea capacitățile
Dativ-Genitiv capacității capacităților
Vocativ ' '
  1. volum al unui recipient.
  2. însușirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc.
    Capacitatea a unei incinte.
  3. posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie.
  4. posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva.
    Capacitatea de a face ceva.
  5. posibilitatea, însușirea morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine.
    Demonstrează o mare capacitate în...
  6. persoană capabilă.
  7. însușirea de a face acte juridice valabile.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Paronime


Traduceri

Referințe





interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

capacitate f.

  1. capacitate