equus
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului equus |
||
| Singular | Plural | |
| Nominativ-Acuzativ | equus | ' |
| Articulat | ' | ' |
| Dativ-Genitiv | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- gen de mamifere imparicopitate, având ca reprezentanţi actuali calul, măgarul, zebra etc., caracterizate prin talie mare, dinţi lungi, existenţa unui singur deget.
Sinonime
Referinţe
latină
(Latina)
Etimologie
Dintr-un cuvânt proto-indo-european (h₁)eḱwos.
Pronunţie
- AFI: /'ekwus/
Substantiv
equus m., equi (genitiv)