foi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină *follire.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) foi
Infinitiv a (se) foi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) foiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) foiască
Participiu foit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre o colectivitate, o mulțime) a se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi.
  2. (despre un loc, o încăpere etc.) a fi plin de lume care mișună.
  3. (v.refl.) a nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi.
  4. a se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă).
    Toată noaptea s-a foit în așternut.
  5. (fig.) a se codi.
  6. (v.tranz.) a face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri



Etimologie

Derivat regresiv din foaie.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de plural pentru foaie.





bambară

(bamanankan)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

  1. nimic





franceză

(français)

Etimologie

  • Din la. fides

Pronunție


Substantiv

foi f., pl. fois

  1. credință

Omofone