forfeca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină forficare.

Pronunție

  • AFI: /for.fe'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) forfeca
Infinitiv a (se) forfeca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) foarfec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) foarfece
Participiu forfecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tăia în bucăți cu foarfecele sau alt obiect tăios.
    Foarfec hârtia.
  2. (v.tranz.) (fig.) a cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă.
  3. (v.refl.) a critica aspru, a mustra cu severitate.
  4. (rar) a bate.
  5. (v.intranz.) (fig.) a vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind).

Cuvinte derivate

Antonime


Traduceri

Referințe