critica

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză critiquer.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
critica
Infinitiv a critica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
critic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să critice
Participiu criticat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare).
  2. (v.tranz.) a aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere.
  3. (v.tranz.) a arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.


Traduceri

Anagrame

Referințe