ghint
română
Etimologie
Din poloneză gwint, ucraineană гвинт (gvint).
Pronunție
- AFI: /gint/
Substantiv
| Declinarea substantivului ghint | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ghint | ghinturi |
| Articulat | ghintul | ghinturile |
| Genitiv-Dativ | ghintului | ghinturilor |
| Vocativ | ghintule | ghinturilor |
- șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată.
- cui sau piron cu capătul lat și proeminent.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online