foc

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
foc

română

Etimologie

Din latină focus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
foc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ foc focuri
Articulat focul focurile
Dativ-Genitiv focului focurilor
Vocativ focule focurilor

I.

  1. ardere violentă cu flacără și cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere.
  2. (în exclamații sau imprecații, adesea glumeț sau fam.)
    Se făcu frumoasă, arz-o focul
  3. (ajută la formarea superlativului absolut, ținând locul lui „ foarte ”)
    Jucării frumoase foc
  4. arderea din vatră, cuptor, sobă, etc., făcută prin degajare de căldură.
  5. (fig.) lumină roșiatică, asemănătoare cu flăcările.
  6. (fig.) strălucire (a unei pietre scumpe, a unui metal prețios, etc.).
  7. dispozitiv de ardere (la o lampă).
  8. incendiu.
  9. împușcătură; (p.ext.) salvă, tir.
  10. comandă militară pentru începerea unei trageri.
  11. (fig.) luptă, război.
  12. lumină, far sau flacără care reprezintă un anumit semnal în navigația pe apă.

II.

  1. (fig.) entuziasm, avânt, înflăcărare.
  2. agilitate, vioiciune, neastâmpăr.
  3. durere, chin, jale, necaz.
  4. nenorocire, pacoste, urgie.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A lua foc = a se aprinde
  • A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare stăruință; a insista prea mult ca cineva să acționeze într-un anumit sens
  • A se arunca (sau a intra) în foc (pentru cineva sau ceva) = a-și expune viața (pentru cineva sau ceva)
  • A lua focul cu mâna altuia sau a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprindă o acțiune primejdioasă, a fugi de răspundere, lăsând munca pe seama altuia
  • A (-și) pune sau a (-și) băga mâna în foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva
  • A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apăra cu tărie pe cineva
  • Harnic (sau iute, etc.) (de mănâncă) foc = foarte harnic (sau iute, etc.)
  • A se face (sau a se mânia, a se supăra) foc (și pară) = a se înfuria, a turba de mânie
  • De mama focului = strașnic, grozav
  • A trece (o țară, un oraș, etc.) prin foc și sabie = a incendia, a distruge cu forța armată
  • A deschide focul = a începe să tragă cu arma
  • A fi (sau a sta) între două focuri = a fi încolțit din două părți
  • (urmat de un genitiv) În focul... = în momentele de mare intensitate, în faza culminantă a unei acțiuni
  • A-și vărsa focul = a se destăinui, a-și descărca sufletul, a-și spune durerea; a-și descărca nervii, a se răcori
  • A-și scoate un foc de la inimă = a) a se răzbuna pe cineva; b) a scăpa de o suferință
  • (fam.) N-o fi foc = nu e nici o nenorocire


Traduceri

Etimologie

Din franceză foc.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
foc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ foc focuri
Articulat focul focurile
Dativ-Genitiv focului focurilor
Vocativ focule focurilor
  1. pânză triunghiulară susținută de bompres la prora unei nave.


Traduceri

Referințe