grăunte
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. granuceum.
Substantiv
| Declinarea substantivului grăunte |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | grăunte | grăunți |
| Articulat | grăuntele | grăunții |
| Dativ-Genitiv | grăuntelui | grăunților |
| Vocativ | grăuntule | grăunților |
- sămânța unor plante, mai ales a cerealelor.
- mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare.
- cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice.
