instrumentație
română
Etimologie
Din franceză instrumentation.
Pronunție
- AFI: /in.stru.men'ta.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului instrumentație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | instrumentație | instrumentații |
| Articulat | instrumentația | instrumentațiile |
| Genitiv-Dativ | instrumentației | instrumentațiilor |
| Vocativ | instrumentație | instrumentațiilor |
- etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte.
- ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor.
- operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online