macera
română
Etimologie
Din franceză macérer < latină macerare.
Pronunție
- AFI: /ma.ʧe'ra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) macera | |
| Infinitiv | a (se) macera |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) macerez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) macereze |
| Participiu | macerat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a ține un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părțile solubile.
- Frunzele se macerează în alcool.
- (în gastronomie) a acoperi un aliment cu un lichid (alcool, lichior, vin, sirop) aromatizat și a-l lăsa, mai mult sau mai puțin timp, pentru a se impregna de aromă.
- (v.refl.) a elimina particulele solubile prin menținerea îndelungată într-un solvent.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a lăsa un corp, o plantă mai mult timp într-un lichid, spre a-i dizolva părțile solubile