orhidee

Două orhidee

română

Etimologie

Din germ. Orchidee. Cf. fr. orchidée.

Pronunție

• AFI: /or.hi'de.e/

Substantiv

Declinarea substantivului orhidee
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orhidee	orhidee
Articulat	orhideea	orhideele
Dativ-Genitiv	orhideei	orhideelor
Vocativ	'	'

1. (Orchidaceae) familie de plante erbacee perene, cu tuberculi sau rizomi, cu frunze întregi și cu flori mari, pintenate, viu colorate.
2. plantă din această familie.

Traduceri

plantă; floare

chineză: 蘭花 (中文) engleză: orchid (English) finlandeză: orkidea (Suomi) franceză: orchidée (Français) f. germană: Orchidee (Deutsch) f. indoneziană: anggrek (Bahasa Indonesia) italiană: orchidea (Italiano) f. japoneză: 蘭 (らん, ran) (日本語)

neerlandeză: orchidee (Nederlands) f. portugheză: orquídea (Português) f. rusă: орхидея (orχid'éja) (Русский) slovenă: orhideja (Slovenščina) f. spaniolă: orquídea (Español) f. suedeză: orkidé (Svenska) c. turcă: orkide (Türkçe)

Referințe

• DEX online