panteon

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză panthéon < greacă antică Πάνθειον (Pántheion, „Templul dedicat tuturor Zeilor”). Compus din πᾶν < πᾶς (pān, pās "tot, întreg") + θεῖος < θεός (theios, theos "zeu").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
panteon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ panteon panteonuri
Articulat panteonul panteonurile
Dativ-Genitiv panteonului panteonurilor
Vocativ ' '
  1. (în antichitatea greacă și romană) templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani.
  2. totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste.
  3. edificiu monumental consacrat amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești.
  4. (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor.


Traduceri

Referințe