roade

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. rǒdĕre.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) roade
Infinitiv a (se) roade
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) rod, roz
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) roadă, roază
Participiu ros
Conjugare III
  1. (v.tranz. și intranz.) a rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca).
    Nu-ți mai rozi unghiile.
  2. (v.tranz.) (fig.) (despre gânduri, sentimente etc.) a chinui, a consuma, a tortura.
  3. (v.tranz.) (reg.) a morfoli ceva în gură.
  4. (v.tranz. și refl.) a (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată.
    Apa roade malul.
    Covorul s-a ros.
  5. (v.tranz.) (despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) a freca pielea (provocând răni).
    rod pantofii.
  6. (v.refl.) (fig.) (rar) a se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva
  • (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din roadă.

Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru roadă.
Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi