măcina

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină machināre sau macināre, din clasicul machĭnāri.

Pronunție

  • AFI: /mə.ʧi'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) măcina
Infinitiv a (se) măcina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) macin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) macine
Participiu măcinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râșniței sau al altor unelte.
  2. (adesea fig.) a fărâmița, a zdrobi, a ruina, a roade, a mânca.
    Apa macină malul.
  3. (v.refl.) a se distruge treptat, încetul cu încetul (sub acțiunea unor factori nocivi).
    Zidurile se macină.
  4. (fig.) a chinui, a consuma, a distruge.
  5. (fig.) a examina sau a medita îndelung.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe