scutec

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Scutece

Cuprins

română

Etimologie

Origine îndoielnică. Ar putea fi, cum se presupune în general, sl. skutŭ ("poală, fustă, partea din față a unui veșmânt femeiesc") (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335; Tiktin; Conev 83), cf. sb., cr. skut, rus. skutatĭ ("a înfășura"), alb. skutinë ("îmbrăcăminte"), ngr. σϰουτί (skoutí, "îmbrăcăminte"); dar rezultatul din română nu se explică formal, fiindcă -ec nu este sufix productiv în română (bg. skuták, citat de Candrea nu se potrivește fonetic cu cel român). Forma se potrivește mai bine lat. scuticum, scutica, folosit în epoca clasică cu sensul de "bici din piele" (cf. San Isidoro, V, 27, 15; Plummer, II, 26), și care s-a confundat, desigur, cu urmașii lui cutis, cf. lat. cutica "pieliță unui fruct, coajă", de unde it. cotica, calabr. cútica (Battisti, II, 1147). Pornind de la *scuticum "curea de piele" sau "piele", s-ar putea explica și cuvântul român; pentru trecerea semantică de la ideea de "piele" la cea de "țesătură", cf. scoarță și pentru der. tosc. scoticare ("a se jupui").

Pronunție

  • AFI: /'sku.tek/


Substantiv


Declinarea substantivului
scutec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scutec scutece
Articulat scutecul scutecele
Dativ-Genitiv scutecului scutecelor
Vocativ ' '
  1. bucată de pânză, de flanelă, de pichet etc., de obicei dreptunghiulară, cu care se înfașă sugarii.
    Scutece pentru sugaci.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • În scutece = în fragedă copilărie


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi