coajă
română
Etimologie
Din slavă (veche) koža.
Pronunție
- AFI: /'ko̯a.ʒə/
Substantiv
| Declinarea substantivului coajă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coajă | coji |
| Articulat | coaja | cojile |
| Genitiv-Dativ | cojii | cojilor |
| Vocativ | coajă | cojilor |
- țesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor și ramurilor unor plante (lemnoase); scoarță.
- înveliș exterior al fructelor, al semințelor etc.
- înveliș, tare și calcaros, al oului.
- (înv.) înveliș, tare și calcaros, al unor moluște sau al unor crustacee.
- partea exterioară, mai tare, a unor alimente coapte, fripte, dospite etc.
- bucățică uscată rămasă din pâine, mămăligă etc.
- crusta unei răni care începe să se cicatrizeze.
- stratul exterior, tare și răcit, al globului pământesc.
- strat exterior, superficial, care acoperă un obiect, o piesă (metalică) etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online