Sari la conținut

splendour

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Variante

Etimologie

Din dialectul anglo-normand splendur, splendour, care provine din latină splendor < splendere ("a străluci").

Pronunție

  • AFI: /ˈsplɛndə/
  • AFI: /ˈsplɛndər/


Substantiv

splendour, (normal nenumărabil; pl. splendours)

  1. splendoare, strălucire
    The castle shone in all its splendour.
  2. grandoare, măreție
    The splendour of the Queen's coronation was without comparison.
  3. faimă, glorie mare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe