îmbrățișa

Vezi și : îmbrățișă

română

Din în- + brățiș (regională).

Conjugarea verbului îmbrățișa
Infinitiv	a îmbrățișa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îmbrățișez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îmbrățișeze
Participiu	îmbrățișat
Conjugare	I

(v.tranz. refl. recipr.) a (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune).
(v.tranz.) (fig.) a înconjura din toate părțile; a învălui.
(v.tranz.) (fig.) a cuprinde dintr-o aruncătură de ochi.
(v.tranz.) a include, a cuprinde în sfera preocupărilor.
(v.tranz.) (fig.) a-și însuși o idee, o doctrină, o concepție.
(v.tranz.) a se consacra unei profesiuni.
(v.tranz.) a cuprinde, a conține.

Din îmbrățișa.