înălțător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înălța + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.nəl.ʦə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înălțător
Singular Plural
Masculin înălțător înălțători
Feminin înălțătoare înălțătoare
Neutru înălțător înălțătoare
  1. care înalță; (fig.) care ridică din punct de vedere spiritual.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
înălțător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înălțător înălțătoare
Articulat înălțătorul înălțătoarele
Genitiv-Dativ înălțătorului înălțătoarelor
Vocativ înălțătorule înălțătoarelor
  1. dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta.


Traduceri

Anagrame

Referințe