înălțător

română

Etimologie

Din a înălța + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨ.nəl.ʦə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înălțător
	Singular	Plural
Masculin	înălțător	înălțători
Feminin	înălțătoare	înălțătoare
Neutru	înălțător	înălțătoare

1. care înalță; (fig.) care ridică din punct de vedere spiritual.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului înălțător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înălțător	înălțătoare
Articulat	înălțătorul	înălțătoarele
Genitiv-Dativ	înălțătorului	înălțătoarelor
Vocativ	înălțătorule	înălțătoarelor

1. dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alintător

Referințe

• DEX '98 via DEX online