încasator

română

Etimologie

Din a încasa + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ka.sa'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului încasator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încasator	încasatori
Articulat	încasatorul	încasatorii
Genitiv-Dativ	încasatorului	încasatorilor
Vocativ	încasatorule	încasatorilor

1. persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi.
2. (ieșit din uz) persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc.

Cuvinte derivate

• încasatoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciortănaș
• cărnosita

Referințe

• DEX '98 via DEX online