încasator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a încasa + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ka.sa'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
încasator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încasator încasatori
Articulat încasatorul încasatorii
Genitiv-Dativ încasatorului încasatorilor
Vocativ încasatorule încasatorilor
  1. persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi.
  2. (ieșit din uz) persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe