încreț

română

Etimologie

Din a încreți (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /ɨn'kreʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului încreț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încreț	încrețuri
Articulat	încrețul	încrețurile
Genitiv-Dativ	încrețului	încrețurilor
Vocativ	încrețule	încrețurilor

1. ornamentație a mânecii la cămășile naționale femeiești, cuprinsă între altiță și râuri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• centri
• cintre
• crinte
• cernit
• cretin
• întrec

Referințe

• DEX '98 via DEX online