dobitoc

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) dobytŭkŭ.

Pronunție

  • AFI: /do.bi'tok/


Substantiv


Declinarea substantivului
dobitoc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dobitoc dobitoace
Articulat dobitocul dobitoacele
Genitiv-Dativ dobitocului dobitoacelor
Vocativ dobitocule dobitoacelor
  1. animal patruped (domestic).

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
dobitoc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dobitoc dobitoci
Articulat dobitocul dobitocii
Genitiv-Dativ dobitocului dobitocilor
Vocativ dobitocule dobitocilor
  1. (peior.) om care este lipsit de inteligență sau de bun-simț.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dobitoc
Singular Plural
Masculin dobitoc dobitoci
Feminin dobitoacă dobitoace
Neutru dobitoc dobitoace
  1. (peior.) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț.


Traduceri

Referințe